Ca să vezi - Enciclopedia in limba romana

Cutremurul este cauzat de eliberarea bruscă a energiei acumulate în scoarţa terestră. Ariile de maximă frecvenţă a cutremurelor poartă numele de zone seismice. Aproape 90% din cutremurele de pe glob se întâlnesc în două zone distincte: (1) „Cercul de foc” al Pacificului şi (2) Indonezia-Himalaya-Orientul Mijlociu-Alpi-vestul Mediteranei-nordul Africii. Cele mai numeroase cutremure sunt datorate dinamicii interne a scoarţei terestre. Cutremurele tectonice (90% din totalul cutremurelor produse) su nt legate de contactul dintre plăcile tectonice. Cutremurele vulcanice (7% din numărul de cutremure) preced sau însoţesc erupţiile vulcanice, fiind determinate de deplasarea magmei, dar au în general efecte locale.  De asemenea, unele cutremure rezultă în urma activităţii umane (extracţia mineralelor şi petrolului, injectarea diferitelor substanţe fluide în scoarţă, amenajarea lacurilor de acumulare, explozii puternice, prăbuşirea unor construcţii mari, etc.). De obicei, pentru asemenea evenime

Alunecările sunt cele mai răspândite fenomene de deplasare în masă pe versanţi, produc mari pagube materiale şi pierderi de vieţi omeneşti şi întrunesc o gamă variată de forme de manifestare. Alunecările sunt deplasări ale unor mase de materiale coerente pe versanţi, în lungul uneia sau mai multor suprafeţe de demarcaţie (de alunecare). Mişcarea se poate produce prin rotaţie, atunci când suprafaţa de alunecare este curbă, sau prin translaţie, în cazul în care aceasta este dreaptă. Cauzele producerii alunecărilor La pregătirea, declanşarea şi evoluţia dinamică a procesului de alunecare sau cu efecte indirecte în apariţia lui, acţionează şi contribuie o serie de cauze, unele pregătitoare , care au ca efect apariţia unui dezechilibru potenţial pe versant şi altele declanşatoare , care conduc la ruperea echilibrului şi la producerea procesului de alunecare. De asemenea, se pot separa două mari categorii de cauze: naturale (litologia substratului, relieful preexistent, condiţiile clima

Cânepa cultivată este o plantă anuală, originară din India. Se remarcă prin tulpina sa dreaptă, înaltă de aproape un metru, uneori chiar mai mult. La maturitate, tulpina de cânepă este total lemnificată. Frunzele, mari, sunt împărţite în foliole lanceolate, cu marginea crestată. Florile, de culoare galben-verzuie, sunt grupate în inflorescenţe asemănătoare cu un spic. Cânepa înflorește în lunile iulie și august, existând plante de cânepă femele și plante de cânepă masculine. Fructul este o nuculă brun-cenușie, netedă, asemănătoare cu o mică rolă de rulment. Cânepa aparţine familiei canabinaceelor, fiind o plantă aromatică. Din seminţele de cânepă se extrage un ulei. Pentru uz medicinal se recoltează vârfurile înflorite ale plantelor femele. Se obţin extracte și se prepară tincturi. Substanţe active importante: canabinol, canabidiol, tetrahidrocanabinol. Potrivit cercetărilor, acţiune medicinală semnificativă are tetrahidrocanabinolul. Preparatele medicinale din cânepă au efecte seda