Treceți la conținutul principal

Cânepa - Cannabis sativa

Cânepa - Cannabis sativa

Cânepa cultivată este o plantă anuală, originară din India. Se remarcă prin tulpina sa dreaptă, înaltă de aproape un metru, uneori chiar mai mult. La maturitate, tulpina de cânepă este total lemnificată. Frunzele, mari, sunt împărţite în foliole lanceolate, cu marginea crestată. Florile, de culoare galben-verzuie, sunt grupate în inflorescenţe asemănătoare cu un spic. Cânepa înflorește în lunile iulie și august, existând plante de cânepă femele și plante de cânepă masculine. Fructul este o nuculă brun-cenușie, netedă, asemănătoare cu o mică rolă de rulment.





Cânepa aparţine familiei canabinaceelor, fiind o plantă aromatică.

Din seminţele de cânepă se extrage un ulei. Pentru uz medicinal se recoltează vârfurile înflorite ale plantelor femele. Se obţin extracte și se prepară tincturi.

Substanţe active importante: canabinol, canabidiol, tetrahidrocanabinol. Potrivit cercetărilor, acţiune medicinală semnificativă are tetrahidrocanabinolul.

Preparatele medicinale din cânepă au efecte sedative și de aceea sunt utilizate în terapii din domeniile neurologic și psihiatric. Desigur, întrebuinţările medicinale ale cânepii nu se opresc aici. Preparatele din cânepă au, de asemenea, influenţă relaxantă asupra organelor interne și a mușchilor în general, precum și acţiune analgezică. Datorită acestor proprietăţi, preparatele din cânepă sunt folosite în afecţiuni gastrice grave (cancere), în ulcere gastrice, în afecţiuni ale căilor respiratorii – astm, emfizem, bronșită cronică, în nevralgii și în boli psihice.

Cercetările au dovedit că preparatele pe bază de cânepă au și efecte anticonvulsive și chiar bactericide – pot acţiona ca un antibiotic. Utilizate în exces, preparatele din cânepă pot crea dependenţă și pot avea urmări grave asupra sănătăţii.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Ştiaţi că Ananasul este de fapt o plantă iar sucul de ananas poate înlocui sucul gastric?

Ananasul este o plantă tropicală originară din America. Marele navigator Cristofor Columb a văzut ananași în Guadelupa, în 1493. Surprinzător pentru cei din regiunile mai reci ale planetei, ananasul este o erbacee. Este o plantă perenă, aparţinând familiei bromeliaceelor. Are frunze lungi și o tulpină scurtă ce poartă, în vârf, o inflorescenţă sub formă de spic. Fructul de ananas, așa cum îl știm noi de la piaţă este, de fapt, o combinaţie (o aglutinare) de fructe produse de mai multe flori alăturate. Anansul este inclus în rândul plantelor medicinale datorită calităţilor fructului său, din care se extrage un suc foarte plăcut. Substanţe active importante: fructele de ananas conţin bromelină, acid cinamic, pectine, polizaharide, vitamina C. Din punct de vedere medicinal, bromelina este cel mai preţios compus. În compoziţia ananasului nu se întâlnesc grăsimi, iar în ceea ce privește mineralele și vitaminele, acestea sunt în cantităţi foarte reduse. Întrebuinţări. Datorită bromelinei, fr

Anasonul - Pimpinella anisum. Revigorează activitatea pancreasului.

Anasonul este o plantă anuală aromatică, aparţinând familiei umbeliferelor. Această plantă mai este cunoscută şi ca chimen dulce, chimion dulce, bădean, aniș sau anison.Are înălţimea de 40 – 70 cm, deci este de dimensiuni reduse. Perioada de înflorire este iunie - septembrie. Frunzele sunt puţine și rare. Florile, mici și albe, au formă de umbelă. Fructele sunt mici și verzui, și pot fi culese de la sfârșitul lui august până la sfârșitul lui septembrie. La recoltare se culeg seminţele (fructele). Specialiștii naturiști apreciază că în cazul anasonului sunt utile nu numai seminţele, ci și frunzele, bulbul și rădăcinile. Preparatul principal pentru terapii medicinale este infuzia. Efectele sale benefice nu trebuie însă supraapreciate. Consumat fără consultarea medicului sau în doze necorespunzătoare, ceaiul de anason prezintă un risc de intoxicaţii şi efecte secundare nocive. “Cele mai frecvente dintre acestea sunt convulsiile, vărsăturile, irascibilitatea. Nu toate tipurile de anason s

Ce sunt cutremurile de pamant?

Cutremurul este cauzat de eliberarea bruscă a energiei acumulate în scoarţa terestră. Ariile de maximă frecvenţă a cutremurelor poartă numele de zone seismice. Aproape 90% din cutremurele de pe glob se întâlnesc în două zone distincte: (1) „Cercul de foc” al Pacificului şi (2) Indonezia-Himalaya-Orientul Mijlociu-Alpi-vestul Mediteranei-nordul Africii. Cele mai numeroase cutremure sunt datorate dinamicii interne a scoarţei terestre. Cutremurele tectonice (90% din totalul cutremurelor produse) su nt legate de contactul dintre plăcile tectonice. Cutremurele vulcanice (7% din numărul de cutremure) preced sau însoţesc erupţiile vulcanice, fiind determinate de deplasarea magmei, dar au în general efecte locale.  De asemenea, unele cutremure rezultă în urma activităţii umane (extracţia mineralelor şi petrolului, injectarea diferitelor substanţe fluide în scoarţă, amenajarea lacurilor de acumulare, explozii puternice, prăbuşirea unor construcţii mari, etc.). De obicei, pentru asemenea evenime