Treceți la conținutul principal

Cânepa - Cannabis sativa

Cânepa - Cannabis sativa

Cânepa cultivată este o plantă anuală, originară din India. Se remarcă prin tulpina sa dreaptă, înaltă de aproape un metru, uneori chiar mai mult. La maturitate, tulpina de cânepă este total lemnificată. Frunzele, mari, sunt împărţite în foliole lanceolate, cu marginea crestată. Florile, de culoare galben-verzuie, sunt grupate în inflorescenţe asemănătoare cu un spic. Cânepa înflorește în lunile iulie și august, existând plante de cânepă femele și plante de cânepă masculine. Fructul este o nuculă brun-cenușie, netedă, asemănătoare cu o mică rolă de rulment.





Cânepa aparţine familiei canabinaceelor, fiind o plantă aromatică.

Din seminţele de cânepă se extrage un ulei. Pentru uz medicinal se recoltează vârfurile înflorite ale plantelor femele. Se obţin extracte și se prepară tincturi.

Substanţe active importante: canabinol, canabidiol, tetrahidrocanabinol. Potrivit cercetărilor, acţiune medicinală semnificativă are tetrahidrocanabinolul.

Preparatele medicinale din cânepă au efecte sedative și de aceea sunt utilizate în terapii din domeniile neurologic și psihiatric. Desigur, întrebuinţările medicinale ale cânepii nu se opresc aici. Preparatele din cânepă au, de asemenea, influenţă relaxantă asupra organelor interne și a mușchilor în general, precum și acţiune analgezică. Datorită acestor proprietăţi, preparatele din cânepă sunt folosite în afecţiuni gastrice grave (cancere), în ulcere gastrice, în afecţiuni ale căilor respiratorii – astm, emfizem, bronșită cronică, în nevralgii și în boli psihice.

Cercetările au dovedit că preparatele pe bază de cânepă au și efecte anticonvulsive și chiar bactericide – pot acţiona ca un antibiotic. Utilizate în exces, preparatele din cânepă pot crea dependenţă și pot avea urmări grave asupra sănătăţii.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Ştiaţi că Ananasul este de fapt o plantă iar sucul de ananas poate înlocui sucul gastric?

Ananasul este o plantă tropicală originară din America. Marele navigator Cristofor Columb a văzut ananași în Guadelupa, în 1493. Surprinzător pentru cei din regiunile mai reci ale planetei, ananasul este o erbacee. Este o plantă perenă, aparţinând familiei bromeliaceelor. Are frunze lungi și o tulpină scurtă ce poartă, în vârf, o inflorescenţă sub formă de spic. Fructul de ananas, așa cum îl știm noi de la piaţă este, de fapt, o combinaţie (o aglutinare) de fructe produse de mai multe flori alăturate. Anansul este inclus în rândul plantelor medicinale datorită calităţilor fructului său, din care se extrage un suc foarte plăcut. Substanţe active importante: fructele de ananas conţin bromelină, acid cinamic, pectine, polizaharide, vitamina C. Din punct de vedere medicinal, bromelina este cel mai preţios compus. În compoziţia ananasului nu se întâlnesc grăsimi, iar în ceea ce privește mineralele și vitaminele, acestea sunt în cantităţi foarte reduse. Întrebuinţări. Datorită bromelinei, fr...

Anasonul - Pimpinella anisum. Revigorează activitatea pancreasului.

Anasonul este o plantă anuală aromatică, aparţinând familiei umbeliferelor. Această plantă mai este cunoscută şi ca chimen dulce, chimion dulce, bădean, aniș sau anison.Are înălţimea de 40 – 70 cm, deci este de dimensiuni reduse. Perioada de înflorire este iunie - septembrie. Frunzele sunt puţine și rare. Florile, mici și albe, au formă de umbelă. Fructele sunt mici și verzui, și pot fi culese de la sfârșitul lui august până la sfârșitul lui septembrie. La recoltare se culeg seminţele (fructele). Specialiștii naturiști apreciază că în cazul anasonului sunt utile nu numai seminţele, ci și frunzele, bulbul și rădăcinile. Preparatul principal pentru terapii medicinale este infuzia. Efectele sale benefice nu trebuie însă supraapreciate. Consumat fără consultarea medicului sau în doze necorespunzătoare, ceaiul de anason prezintă un risc de intoxicaţii şi efecte secundare nocive. “Cele mai frecvente dintre acestea sunt convulsiile, vărsăturile, irascibilitatea. Nu toate tipurile de anason s...

Afinul - Vaccinium myrtillus. Popular: pomușoare, coacăze, afine, afine de munte

Afinul este un arbust bogat ramificat, ramurile sale având, în permanenţă, culoarea verde. Face parte din familia ericaceelor. Se prezintă ca un arbust scund, înălţimea sa fiind de numai 50 cm. Frunzele sunt oval-alungite, iar florile au culoarea roz-palid, dezvoltându-se în mai-iunie. Fructele sunt de culoare neagră, sau ceva mai deschis – spre grena, cu o nuanţă de albăstrui-metalizat. Afinul crește pe munte, de la circa 800 de metri în sus, până spre golurile alpine. Pentru uz medicinal se culeg frunzele și fructele. Din frunze se face infuzie, iar din fructe se prepară decoct sau se macerează. Mai nou, valoare medicinală au și rădăcinile de afin, din care se prepară un decoct. Alt preparat obţinut din afin este tinctura. Substanţe active importante care se găsesc în fructele, dar mai ales în frunzele de afin sunt: tanin, mirtilină și neomirtilină. Datorită mirtilinei și neomirtilinei, afinul poate fi considerat o sursă excepţională de insulina – insulina vegetală. Taninul se găseșt...