Anasonul este o plantă anuală aromatică, aparţinând familiei umbeliferelor. Această plantă mai este cunoscută şi ca chimen dulce, chimion dulce, bădean, aniș sau anison.Are înălţimea de 40 – 70 cm, deci este de dimensiuni reduse. Perioada de înflorire este iunie - septembrie. Frunzele sunt puţine și rare. Florile, mici și albe, au formă de umbelă. Fructele sunt mici și verzui, și pot fi culese de la sfârșitul lui august până la sfârșitul lui septembrie. La recoltare se culeg seminţele (fructele). Specialiștii naturiști apreciază că în cazul anasonului sunt utile nu numai seminţele, ci și frunzele, bulbul și rădăcinile. Preparatul principal pentru terapii medicinale este infuzia. Efectele sale benefice nu trebuie însă supraapreciate. Consumat fără consultarea medicului sau în doze necorespunzătoare, ceaiul de anason prezintă un risc de intoxicaţii şi efecte secundare nocive. “Cele mai frecvente dintre acestea sunt convulsiile, vărsăturile, irascibilitatea. Nu toate tipurile de anason stelat sunt periculoase şi nu toată lumea manifestă reacţii adverse în urma consumului regulat al ceaiului. Cu toate acestea, este indicat să consulţi medicul înainte de a face cure pe termen lung cu ceai de anason”, spune specialistul.
Substanţe active importante ale anasonului sunt uleiul volatil și substanţele grase. Prin prelucrare, din seminţele de anason se obţin următoarele produse semnificative: uleiuri eterice – în proporţie de 2-3%, și substanţe grase – în proporţie de 18-20%. Seminţele de anason sunt bogate în vitamine, tot complexul de vitamine B, dar și în vitamina A, precum și în calciu și fosfor. Acești compuși se găsesc și în alte părţi ale plantei, dar în concentraţii mai reduse.
Utilizat în terapia unor boli importante, anasonul este un bun stabilizator și regulator al pancreasului, având și proprietăţi antispastice și carminative. Totodată, anasonul stimulează pofta de mâncare, reglează secreţiile pancreatice și intestinale, reglează activitatea intestinală, stimulează lactaţia la femeile care alăptează, calmează bronșitele și poate fi utilizat chiar și în combaterea viermilor intestinali. De asemenea, anasonul poate fi folosit sub formă de infuzie în combaterea colicilor la sugari (circa 30 de boabe la jumătate de litru de apă). Specialiștii fac o precizare privind utilizarea aceste infuzii: se folosește doar câteva ore deoarece devine toxică.
Potrivit specialiștilor, nici anasonul și nici extractele din această plantă nu se vor utiliza în cazul ulcerelor gastrice, gastritelor, ulcerului duodenal, enterocolitelor. Anasonul este folosit, destul de mult, și în industria băuturilor, pentru aroma sa plăcută și pentru corectarea gustului, precum și în bucătărie.
Ca plantă medicinală, anasonul se remarcă în primul rând prin faptul că revigorează activitatea pancreasului.
Uleiul volatil poale produce dermatoze şi stări alergice. în doze mai mari de 5 picături pe zi este narcotic şi poate produce accidente cerebrale. Preparatele pe bază de Anason sunt interzise în timpul sarcinii.
Substanţe active importante ale anasonului sunt uleiul volatil și substanţele grase. Prin prelucrare, din seminţele de anason se obţin următoarele produse semnificative: uleiuri eterice – în proporţie de 2-3%, și substanţe grase – în proporţie de 18-20%. Seminţele de anason sunt bogate în vitamine, tot complexul de vitamine B, dar și în vitamina A, precum și în calciu și fosfor. Acești compuși se găsesc și în alte părţi ale plantei, dar în concentraţii mai reduse.
Utilizat în terapia unor boli importante, anasonul este un bun stabilizator și regulator al pancreasului, având și proprietăţi antispastice și carminative. Totodată, anasonul stimulează pofta de mâncare, reglează secreţiile pancreatice și intestinale, reglează activitatea intestinală, stimulează lactaţia la femeile care alăptează, calmează bronșitele și poate fi utilizat chiar și în combaterea viermilor intestinali. De asemenea, anasonul poate fi folosit sub formă de infuzie în combaterea colicilor la sugari (circa 30 de boabe la jumătate de litru de apă). Specialiștii fac o precizare privind utilizarea aceste infuzii: se folosește doar câteva ore deoarece devine toxică.
Potrivit specialiștilor, nici anasonul și nici extractele din această plantă nu se vor utiliza în cazul ulcerelor gastrice, gastritelor, ulcerului duodenal, enterocolitelor. Anasonul este folosit, destul de mult, și în industria băuturilor, pentru aroma sa plăcută și pentru corectarea gustului, precum și în bucătărie.
Ca plantă medicinală, anasonul se remarcă în primul rând prin faptul că revigorează activitatea pancreasului.
Uleiul volatil poale produce dermatoze şi stări alergice. în doze mai mari de 5 picături pe zi este narcotic şi poate produce accidente cerebrale. Preparatele pe bază de Anason sunt interzise în timpul sarcinii.
Comentarii
Trimiteți un comentariu
Va rugam sa evitati plasarea de mesaje spam.