Ce sunt cutremurile de pamant?

Cutremurul este cauzat de eliberarea bruscă a energiei acumulate în scoarţa terestră. Ariile de maximă frecvenţă a cutremurelor poartă numele de zone seismice.

Aproape 90% din cutremurele de pe glob se întâlnesc în două zone distincte: (1) „Cercul de foc” al Pacificului şi (2) Indonezia-Himalaya-Orientul Mijlociu-Alpi-vestul Mediteranei-nordul Africii.

Cele mai numeroase cutremure sunt datorate dinamicii interne a scoarţei terestre. Cutremurele tectonice (90% din totalul cutremurelor produse) su nt legate de contactul dintre plăcile tectonice. Cutremurele vulcanice (7% din numărul de cutremure) preced sau însoţesc erupţiile vulcanice, fiind determinate de deplasarea magmei, dar au în general efecte locale. 

De asemenea, unele cutremure rezultă în urma activităţii umane (extracţia mineralelor şi petrolului, injectarea diferitelor substanţe fluide în scoarţă, amenajarea lacurilor de acumulare, explozii puternice, prăbuşirea unor construcţii mari, etc.). De obicei, pentru asemenea evenimente se foloseşte noţiunea de seismicitate indusă, apărută în urma modificării presiunilor la care sunt supuse rocile.

În funcţie de localizarea şi mărimea lor, cutremurele determină fenomene fizice de vibraţie a terenului, falieri de suprafaţă, procese geologice dinamice şi, în unele regiuni de coastă, valuri uriaşe (tsunami). Uneori, şocul principal poate fi urmat de cutremure mai mici, sub formă de replici, după câteva ore, luni sau chiar câţiva ani.

Mărimea cutremurului poate fi exprimată prin intensitate şi magnitudine. Intensitatea (exprimată în cifre romane) reprezintă efectul aparent al unui cutremur, iar magnitudinea (exprimată în cifre arabe) este legată de cantitatea de energie eliberată. În timp ce un cutremur poate avea o valoare unică a magnitudinii, el poate avea mai multe intensităţi, care afectează diferit comunităţile umane.

Durata unui cutremur se referă la intervalul de timp, măsurat în secunde (de la câteva secunde până la zeci de secunde), în care se produc şi se transmit undele seismice. De obicei cutremurele mai puternice au durate mult mai mari decât cele mici, de aici rezultând şi diferenţierile mari în ceea ce priveşte nivelul pagubelor.

Iar răspunsul terenului exprimă reacţia condiţiilor geologice locale (proprietăţile fizice ale rocilor, structura geologică, adâncimea şi umiditatea solului, tipul de depozite) faţă de transmiterea undelor seismice, care duce la reducerea sau amplificarea mişcărilor terenului.

Cutremurele reprezintă adesea o importantă cauză în pregătirea şi declanşarea proceselor de deplasare în masă. Stabilitatea versanţilor, în timpul seismelor, este afectată de reducerea rezistenţei depozitelor prin pierderea coeziunii structurale şi prin creşterea presiunii apei din pori. Se pot declanşa imediat procese de deplasare în masă (în depozite neconsolidate) sau, prin apariţia de fisuri, se pot crea condiţii favorabile declanşării, după un anumit interval de timp, a unor astfel de procese. Una din regiunile în care deplasările în masă cunosc o amploare deosebită este situată în Munţii Anzi din America de Sud.

În timpul cutremurului din 1970, în masivul Huascaran din Peru, s-a produs o avalanşă de roci şi gheaţă în urma căreia au fost acoperite oraşele Yungay şi Ranrahirca, rezultând 18.000 morţi.

Impactul cutremurelor asupra societăţii omeneşti este mult mai profund decât pot arăta statisticile cu privire la numărul victimelor şi valoarea pagubelor materiale. De exemplu, rănirea sau invaliditatea, pierderea unui membru al familiei sau a locului de muncă, distrugerea locuinţei sau mutarea într-o tabără de sinistraţi, toate au consecinţe greu de estimat pe termen lung.

Deşi nivelul pagubelor materiale este direct proporţional cu mărimea cutremurelor, există o relaţie strânsă şi cu gradul de dezvoltare economică a ţărilor afectate. Spre exemplu, prin compararea a două cutremure de magnitudini apropiate ce s-au înregistrat în regiuni cu numărul de locuitori relativ asemănător, rezultă diferenţieri semnificative. Astfel, cutremurul din Armenia (1988; M = 6,9) a produs peste 25.000 victime, în vreme ce cutremurul Loma Prieta din SUA (1989; M = 7,1) doar 63 de victime.

Cutremurul de este un hazard cu o forță distrugătoare care de multe ori a pus omenirea la grele încercări. Chiar dacă țări precum Japonia au investit atât resurse financiare cât și umane și tehnologice, aceasta țară așa și nu a reușit să pună la punct un sistem suficient de bine dezvoltat încât să poată avertiza populația despre un eventual cutremur de pâmânt astfel încât să se reușească părăsirea din timp a zonelor periculoase.