Treceți la conținutul principal

Papaya - fructul îngerilor sau fructul pasiunii


Papaya - Beneficii si retete culinare

"Copacul medicament”, "pepenele sanatatii" sau cum l-a denumit Cristofor Columb cind a calcat pe pamintul Americii,"fructul ingerilor", toate aceste denumiri se refera la deliciosul (pentru unii) si dulcele fruct de papaya.

Planta este originara din America Centrala iar in jurul anului 1600 spaniolii o plantau in coloniile din Oceanul Pacific, de unde a fost dusa in India; acum este prezenta in toate tarile subtropicale.

Copacul - care de fapt este o iarba inalta - poate creste pina la 9 m inaltime, are tulpina tubulara si goala si parca seamana pe undeva cu palmierul.



Planta are viata scurta, se obtine din seminte si creste foarte repede. Sunt peste 40 de varietati in lume. Fructele au forma de para, cu coaja galbena si greutate cam de 300g (soiul hawaian) sau cu coaja de diferite nuante de verde si greutatea de pina la 3-4 kg (soiul mexican). Miezul are o consistenta untoasa, avand culori de la portocaliu intens la roz de somon.

Cavitatea interioara este plina cu seminte mici, negre (seamana cu bobul de piper) care la randul lor sint comestibile.

De obicei cind te gindesti la a minca un fruct, in minte iti vine strugurele, banana, marul sau portocala... toate, ce-i drept, sunt grozave, dar nu au calitatile mult neindreptatitului fruct de papaya.

Acest "fruct medicament” este plin de nutrienti:

O portie de fruct contine 150% din portia zilnica necesara de vitamina C (unul din cei mai eficienti antioxidanti) si cu cat este mai copt, numarul de antioxidanti e mai mare; beta-carotenul din fruct ajuta in lupta contra radicalilor liberi. Fructul are o mare cantitate de "colesterol bun", vitamina A, E, acid folic, potasiu, cupru, zinc, fibre. Papaya asigura 2% din necesarul de fier din organism si 4% din cel de calciu.

Si ce este poate cel mai important si acorda fructului de papaya superioritate este continutul de papaina (continut mai ales in fructul necopt, baza frunzelor si alte parti), o enzima datorita careia medicina homeopata recomanda papaya in bolile de stomac si diaree.

Si lista beneficiilor nu s-a terminat, sunt multe: papaya ajuta in bolile de inima, scaderea tensiunii arteriale, prevenirea atacurilor de cord, diabet, arteroscleroza, prevenirea cancerului, antiinflamatoriu, suport in imunitatea organismului, ulcer, ulceratii in caz de diabet, ulceratii varicoase... De mentionat ca minunatul fruct de papaya apara plaminii nefumatorilor care traiesc in jurul fumatorilor (asa-zisii fumatori pasivi). Si ceva nou, se pare, a minca fructe de papaya si a bea ceai verde rece ajuta in cazul cancerului de prostata.

Din papaina se obtine un fel de gel care ajuta in cazul intepaturilor de meduze si de albine, taieturilor, arsurilor. Si nu este de ignorat ca din extract de papaina s-a obtinut o injectie care se pare ca da rezultate bune in cazul discopatiei (ajuta la refacerea cartilagiilor). Extractul de papaina se foloseste in cantitati mici la curatirea lentilelor de contact. In tarile asiatice din frunze se face un ceai care se crede ca este eficient contra malariei. Dar iata si o contraindicatie: in cazul femeilor gravide se pare ca in cantitati mai mari ar putea provoca avorturi.

Si acum in domeniul alimentar, o alta "minune" a fructului de papaya: este folosit pe scara larga sub forma de pudra la fragezirea carnii. Dar se poate folosi si proaspat: se unge cu o felie de fruct carnea si se lasa citeva ore asa. Cei din tarile unde se cultiva acest fruct folosesc frunzele pentru infasurarea carnii peste noapte.

Idei de preparat papaya:

- fructul se maninca ca atare taiat in lungime si curatat de simburi (unii stropesc fructul cu lamaie), se foloseste in prepararea salatelor si in diferite retete.
- daca il folositi in salate de fructe adaugati papaya taiata in cubulete cu putin timp inainte de a servi salata. Se foloseste mai ales in salate de citrice.
O idee:scobiti un fruct dupa ce l-ati taiat in lung in jumatate si curatat de simburi si il umpleti cu salata de fructe: delicios si aspectuos!
- semintele pisate se folosesc in salate cu vinegreta.
- din papaya, capsuni si iaurt se face o bautura racoritoare si sanatoasa
- din papaya taiat cuburi si suc de portocale se face un gem foarte bun
- fructul de papaya se combina bine cu porc la gratar, pui, curcan afumat si fructe de mare.
- se poate servi cu felii de brinza mai tare

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Ştiaţi că Ananasul este de fapt o plantă iar sucul de ananas poate înlocui sucul gastric?

Ananasul este o plantă tropicală originară din America. Marele navigator Cristofor Columb a văzut ananași în Guadelupa, în 1493. Surprinzător pentru cei din regiunile mai reci ale planetei, ananasul este o erbacee. Este o plantă perenă, aparţinând familiei bromeliaceelor. Are frunze lungi și o tulpină scurtă ce poartă, în vârf, o inflorescenţă sub formă de spic. Fructul de ananas, așa cum îl știm noi de la piaţă este, de fapt, o combinaţie (o aglutinare) de fructe produse de mai multe flori alăturate. Anansul este inclus în rândul plantelor medicinale datorită calităţilor fructului său, din care se extrage un suc foarte plăcut. Substanţe active importante: fructele de ananas conţin bromelină, acid cinamic, pectine, polizaharide, vitamina C. Din punct de vedere medicinal, bromelina este cel mai preţios compus. În compoziţia ananasului nu se întâlnesc grăsimi, iar în ceea ce privește mineralele și vitaminele, acestea sunt în cantităţi foarte reduse. Întrebuinţări. Datorită bromelinei, fr...

Afinul - Vaccinium myrtillus. Popular: pomușoare, coacăze, afine, afine de munte

Afinul este un arbust bogat ramificat, ramurile sale având, în permanenţă, culoarea verde. Face parte din familia ericaceelor. Se prezintă ca un arbust scund, înălţimea sa fiind de numai 50 cm. Frunzele sunt oval-alungite, iar florile au culoarea roz-palid, dezvoltându-se în mai-iunie. Fructele sunt de culoare neagră, sau ceva mai deschis – spre grena, cu o nuanţă de albăstrui-metalizat. Afinul crește pe munte, de la circa 800 de metri în sus, până spre golurile alpine. Pentru uz medicinal se culeg frunzele și fructele. Din frunze se face infuzie, iar din fructe se prepară decoct sau se macerează. Mai nou, valoare medicinală au și rădăcinile de afin, din care se prepară un decoct. Alt preparat obţinut din afin este tinctura. Substanţe active importante care se găsesc în fructele, dar mai ales în frunzele de afin sunt: tanin, mirtilină și neomirtilină. Datorită mirtilinei și neomirtilinei, afinul poate fi considerat o sursă excepţională de insulina – insulina vegetală. Taninul se găseșt...

Anasonul - Pimpinella anisum. Revigorează activitatea pancreasului.

Anasonul este o plantă anuală aromatică, aparţinând familiei umbeliferelor. Această plantă mai este cunoscută şi ca chimen dulce, chimion dulce, bădean, aniș sau anison.Are înălţimea de 40 – 70 cm, deci este de dimensiuni reduse. Perioada de înflorire este iunie - septembrie. Frunzele sunt puţine și rare. Florile, mici și albe, au formă de umbelă. Fructele sunt mici și verzui, și pot fi culese de la sfârșitul lui august până la sfârșitul lui septembrie. La recoltare se culeg seminţele (fructele). Specialiștii naturiști apreciază că în cazul anasonului sunt utile nu numai seminţele, ci și frunzele, bulbul și rădăcinile. Preparatul principal pentru terapii medicinale este infuzia. Efectele sale benefice nu trebuie însă supraapreciate. Consumat fără consultarea medicului sau în doze necorespunzătoare, ceaiul de anason prezintă un risc de intoxicaţii şi efecte secundare nocive. “Cele mai frecvente dintre acestea sunt convulsiile, vărsăturile, irascibilitatea. Nu toate tipurile de anason s...