Denumiri populare: vasilisc, bosioc, borjolică, mătăcină, floarea bisericii, bazilic, planta lui Hristos, buruiana dragostei.
Plantă foarte cunoscută, aparţinătoare de familia labiatelor, busuiocul se cultivă, fiind cunoscută ca busuioc de grădină. Există și busuioc sălbatic (Prunella vulgaris), dar acesta nu are prea mare importanţă ca plantă medicinală. Busuiocul de grădină ajunge până la 50 – 60 cm înălţime. Înflorește în lunile iulie-august, florile fiind albe sau roz. Se usucă foarte bine și miroase plăcut, persistent.
Valoare medicinală are partea aeriană a busuiocului și se recoltează când apar florile. Preparatul principal pentru uz medicinal este infuzia. Alte preparate semnificative sunt siropul și esenţa.
Substanţele active importante ale busuiocului sunt oestragol și linalol.
Busuiocul este un bun stimulent general, fiind antibacterian, antifungic, stomahic, carminativ, antispastic. Naturiștii îl recomandă în tulburări gastrointestinale, în inflamaţii ale căilor respiratorii și ca diuretic. Interesantă este și utilizarea infuziei de busuioc în afecţiuni pe fond nervos, altfel greu de vindecat. Chiar migrenele, tot cu busuioc se tratează și, deci, nu întâmplător, în casele de la ţară, pe vremuri, în grindă trona busuiocul pe toată durata iernii. De asemenea, busuiocul se folosește pentru calmarea durerilor în urma înţepăturilor de viespi și albine.
Dar iată lista afecţiunilor tratate cu busuioc: gripă, vomă, răceală, bronșite, colici și balonări intestinale, nevralgii, lipsa poftei de mâncare, în reglarea lactaţiei la femeile care alăptează. Mai există încă o afecţiune care se tratează cu busuioc – neplăcutele afte. În acest caz se face gargară cu decoct concentrat de busuioc, punându-se două linguri de decoct la 100 ml apă.
In cazul sistemul nervos, busuiocul este util pentru tratarea depresiei, stresului, obosealii, starilor de anxietate, durerilor de cap, nevralgiilor si migrenelor. De asemenea, busuiocul este utilizat pentru tratarea ametelilor (inhalatii, masaj local etc.).
Busuiocul ajuta la stimularea circulatiei sangelui si are rol tonic, trateaza indigestia, greata si spasmele gastrice, trateaza astmul, fluidizeaza secretiile pulmonare, amelioreaza congestia sinusurilor si pierderea mirosului daca este utilizat sub forma de inhalatii si masaj.
Busuiocul imbunatateste aspectul pielii si indeparteaza insectele, are rol emenagog (stimuleaza sau regleaza menstruatia) si scade intensitatea crampelor menstruale.
În bucătărie, busuiocul are locul său, fiind folosit, sub formă de pulbere sau frunze proaspete, la prepararea diferitelor mâncăruri. Datorită aromei sale plăcute și persistente, busuiocul este utilizat, din ce în ce mai mult, și în industria cosmetică.
Plantă foarte cunoscută, aparţinătoare de familia labiatelor, busuiocul se cultivă, fiind cunoscută ca busuioc de grădină. Există și busuioc sălbatic (Prunella vulgaris), dar acesta nu are prea mare importanţă ca plantă medicinală. Busuiocul de grădină ajunge până la 50 – 60 cm înălţime. Înflorește în lunile iulie-august, florile fiind albe sau roz. Se usucă foarte bine și miroase plăcut, persistent.
Valoare medicinală are partea aeriană a busuiocului și se recoltează când apar florile. Preparatul principal pentru uz medicinal este infuzia. Alte preparate semnificative sunt siropul și esenţa.
Substanţele active importante ale busuiocului sunt oestragol și linalol.
Busuiocul este un bun stimulent general, fiind antibacterian, antifungic, stomahic, carminativ, antispastic. Naturiștii îl recomandă în tulburări gastrointestinale, în inflamaţii ale căilor respiratorii și ca diuretic. Interesantă este și utilizarea infuziei de busuioc în afecţiuni pe fond nervos, altfel greu de vindecat. Chiar migrenele, tot cu busuioc se tratează și, deci, nu întâmplător, în casele de la ţară, pe vremuri, în grindă trona busuiocul pe toată durata iernii. De asemenea, busuiocul se folosește pentru calmarea durerilor în urma înţepăturilor de viespi și albine.
Dar iată lista afecţiunilor tratate cu busuioc: gripă, vomă, răceală, bronșite, colici și balonări intestinale, nevralgii, lipsa poftei de mâncare, în reglarea lactaţiei la femeile care alăptează. Mai există încă o afecţiune care se tratează cu busuioc – neplăcutele afte. În acest caz se face gargară cu decoct concentrat de busuioc, punându-se două linguri de decoct la 100 ml apă.
In cazul sistemul nervos, busuiocul este util pentru tratarea depresiei, stresului, obosealii, starilor de anxietate, durerilor de cap, nevralgiilor si migrenelor. De asemenea, busuiocul este utilizat pentru tratarea ametelilor (inhalatii, masaj local etc.).
Busuiocul ajuta la stimularea circulatiei sangelui si are rol tonic, trateaza indigestia, greata si spasmele gastrice, trateaza astmul, fluidizeaza secretiile pulmonare, amelioreaza congestia sinusurilor si pierderea mirosului daca este utilizat sub forma de inhalatii si masaj.
Busuiocul imbunatateste aspectul pielii si indeparteaza insectele, are rol emenagog (stimuleaza sau regleaza menstruatia) si scade intensitatea crampelor menstruale.
În bucătărie, busuiocul are locul său, fiind folosit, sub formă de pulbere sau frunze proaspete, la prepararea diferitelor mâncăruri. Datorită aromei sale plăcute și persistente, busuiocul este utilizat, din ce în ce mai mult, și în industria cosmetică.
Un loc aparte are busuiocul în credinţele și tradiţiile poporului român, fiind considerat plantă sfântă. Există credinţa potrivit căreia, pus la icoană sau în grinda casei, aduce liniște în gospodărie, pace între cei aflaţi sub același acoperiș. Se zice că la nașterea Domnului, în juru-i a răsărit busuioc și de aceea preoţii își fac agheasma cu busuioc și stropesc cu agheasmă folosind un pămătuf de busuioc.
Busuiocul este prezent în multe alte împrejurări ale vieţii românilor, fiind socotit o plantă miraculoasă. De pildă, mireasa care se duce la cununie trebuie să ia, neapărat, un fir de busuioc din grinda casei. Pentru noroc, pentru copii frumoși și sănătoși, pentru spor și bine în viaţă. În vechiul sat românesc, frecarea mâinilor și a tâmplelor cu busuioc era o procedură curentă, fiind o primă formă de tratament în aproape orice afecţiune.
Busuiocul este prezent în multe alte împrejurări ale vieţii românilor, fiind socotit o plantă miraculoasă. De pildă, mireasa care se duce la cununie trebuie să ia, neapărat, un fir de busuioc din grinda casei. Pentru noroc, pentru copii frumoși și sănătoși, pentru spor și bine în viaţă. În vechiul sat românesc, frecarea mâinilor și a tâmplelor cu busuioc era o procedură curentă, fiind o primă formă de tratament în aproape orice afecţiune.
Desigur, busuiocul este considerat nu numai un leac pentru trup, ci și, deopotrivă, pentru suflet.
Comentarii
Trimiteți un comentariu
Va rugam sa evitati plasarea de mesaje spam.