Busuiocul cerbilor - Mentha pulegium L.

Busuiocul cerbilor este o specie de plante foarte râspândită pe malurile apelor, locuri mlăştinoase, şanţuri cu apă, terenuri inundabile. Planta nu depâşeşte 30 cm înălţime; este bogat ramificată, cu flori palid violacee.

Busuiocul cerbilor este o planta perena raspandita in toata lumea. Creste spontan in zonele insorite, umede, mlastinoase si inalte, deci poate fi descoperita pe campuri, lunci, pajisti alpine sua chiar pe marginea drumurilor pietruite. Nu este pretentioasa la conditiile pedo-climatice si atrage prin mirosul parfumat al florilor.

Planta aromatica se aseamana foarte mult cu izma buna (Mentha piperita), cunoscuta pentru proprietatile terapeutice si aromatice. Diferenta intre cele doua este ca busuiocul cerbilor poate fi utilizat in scop teraputic doar sub forma de tinctura, decot, ceai sau ulei volatil.

Busuioucul cerbilor are în componența sa chimică uieiul esenţial, obţinut prin antrenare cu vapori de apă, conţine în principal pulegonă (până la 90%), mentonă, izomentonă, piperitenonă, octanol şi trans-izo-pulegonă. Planta mai conţine tanin şi diosmină.

Din punct de vedere farmaceutic,busuiocul cerbilor acţioncază ca dezinfectant al căilor respiratorii, stimulent al secreţiiior bronşice, ex-pectoranl, carminativ în afecţiuni ale aparatului digestiv.

Uleiul esenţial are în uz intern proprietăţi antiseptice, antispatice, carminative, emenagoge şi stimulante, iar extern, acţiune repliantă a inscetelor.

Busuiocul cerbului nu trebuie utilizat sub nici o forma de femeile insarcinate, in special in primul trimestru de sarcina. Stimuleaza menstruatia si are proprietati abortive.

Planta are in compozitie elemente ce pot deveni toxice pentru organism de aceea trebuie consumata cu precautie. Daca sunt depasite dozele recomandate exista riscul de intoxicatii.

Preparatul care produce intoxicatii puternice este uleiul, care nu trebuie ingerat sub nicio forma! De vina pentru efectele toxice este cantiatea ridicata de pulegona.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Ştiaţi că Ananasul este de fapt o plantă iar sucul de ananas poate înlocui sucul gastric?

Ananasul este o plantă tropicală originară din America. Marele navigator Cristofor Columb a văzut ananași în Guadelupa, în 1493. Surprinzător pentru cei din regiunile mai reci ale planetei, ananasul este o erbacee. Este o plantă perenă, aparţinând familiei bromeliaceelor. Are frunze lungi și o tulpină scurtă ce poartă, în vârf, o inflorescenţă sub formă de spic. Fructul de ananas, așa cum îl știm noi de la piaţă este, de fapt, o combinaţie (o aglutinare) de fructe produse de mai multe flori alăturate. Anansul este inclus în rândul plantelor medicinale datorită calităţilor fructului său, din care se extrage un suc foarte plăcut. Substanţe active importante: fructele de ananas conţin bromelină, acid cinamic, pectine, polizaharide, vitamina C. Din punct de vedere medicinal, bromelina este cel mai preţios compus. În compoziţia ananasului nu se întâlnesc grăsimi, iar în ceea ce privește mineralele și vitaminele, acestea sunt în cantităţi foarte reduse. Întrebuinţări. Datorită bromelinei, fr...

Citiți mai multe

Biblioteca Congresului american

Biblioteca Congresului american este cea mai mare bibliotecă din lume luând în considerare numărul rafturilor, al cărţilor şi obiectelor deţinute, în incinta ei iubitorii de cărţi descoperind un adevărat paradis. Acest loc unic şi magic deţine peste 36,8 milioane de cărţi şi un total de 158 de milioane de documente. Copiile sunt traduse în 470 de limbi. Infiinţată în anul 1800, biblioteca se află în interiorul Capitoluliului Statelor Unite, colecţia ei fiind în continuă creştere. De exemplu, Thomas Jefferson, al treilea preşedinte al Statelor Unite, a vândut peste şase mii de exemplare bibliotecii. Fondurile sale au continuat să crească în secolul al XX-lea. Astfel, guvernul a fost nevoit să construiască o clădire separată pentru a stoca toate lucrările. Clădirea este numită după numele preşedintelui. Printre milioane de cărţi din Biblioteca Congresului, aici există cea mai rară şi mai valoroasă colecţie de cărţi din lume. De exemplu, aici este păstrat proiectul Declaraţiei de I...

Citiți mai multe

Afinul - Vaccinium myrtillus. Popular: pomușoare, coacăze, afine, afine de munte

Afinul este un arbust bogat ramificat, ramurile sale având, în permanenţă, culoarea verde. Face parte din familia ericaceelor. Se prezintă ca un arbust scund, înălţimea sa fiind de numai 50 cm. Frunzele sunt oval-alungite, iar florile au culoarea roz-palid, dezvoltându-se în mai-iunie. Fructele sunt de culoare neagră, sau ceva mai deschis – spre grena, cu o nuanţă de albăstrui-metalizat. Afinul crește pe munte, de la circa 800 de metri în sus, până spre golurile alpine. Pentru uz medicinal se culeg frunzele și fructele. Din frunze se face infuzie, iar din fructe se prepară decoct sau se macerează. Mai nou, valoare medicinală au și rădăcinile de afin, din care se prepară un decoct. Alt preparat obţinut din afin este tinctura. Substanţe active importante care se găsesc în fructele, dar mai ales în frunzele de afin sunt: tanin, mirtilină și neomirtilină. Datorită mirtilinei și neomirtilinei, afinul poate fi considerat o sursă excepţională de insulina – insulina vegetală. Taninul se găseșt...