Busuiocul cerbilor este o specie de plante foarte râspândită pe malurile apelor, locuri mlăştinoase, şanţuri cu apă, terenuri inundabile. Planta nu depâşeşte 30 cm înălţime; este bogat ramificată, cu flori palid violacee.
Busuiocul cerbilor este o planta perena raspandita in toata lumea. Creste spontan in zonele insorite, umede, mlastinoase si inalte, deci poate fi descoperita pe campuri, lunci, pajisti alpine sua chiar pe marginea drumurilor pietruite. Nu este pretentioasa la conditiile pedo-climatice si atrage prin mirosul parfumat al florilor.
Planta aromatica se aseamana foarte mult cu izma buna (Mentha piperita), cunoscuta pentru proprietatile terapeutice si aromatice. Diferenta intre cele doua este ca busuiocul cerbilor poate fi utilizat in scop teraputic doar sub forma de tinctura, decot, ceai sau ulei volatil.
Busuioucul cerbilor are în componența sa chimică uieiul esenţial, obţinut prin antrenare cu vapori de apă, conţine în principal pulegonă (până la 90%), mentonă, izomentonă, piperitenonă, octanol şi trans-izo-pulegonă. Planta mai conţine tanin şi diosmină.
Din punct de vedere farmaceutic,busuiocul cerbilor acţioncază ca dezinfectant al căilor respiratorii, stimulent al secreţiiior bronşice, ex-pectoranl, carminativ în afecţiuni ale aparatului digestiv.
Uleiul esenţial are în uz intern proprietăţi antiseptice, antispatice, carminative, emenagoge şi stimulante, iar extern, acţiune repliantă a inscetelor.
Busuiocul cerbului nu trebuie utilizat sub nici o forma de femeile insarcinate, in special in primul trimestru de sarcina. Stimuleaza menstruatia si are proprietati abortive.
Planta are in compozitie elemente ce pot deveni toxice pentru organism de aceea trebuie consumata cu precautie. Daca sunt depasite dozele recomandate exista riscul de intoxicatii.
Preparatul care produce intoxicatii puternice este uleiul, care nu trebuie ingerat sub nicio forma! De vina pentru efectele toxice este cantiatea ridicata de pulegona.
Comentarii
Trimiteți un comentariu
Va rugam sa evitati plasarea de mesaje spam.