Treceți la conținutul principal

Bănuţii - Bellis perennis.

Bănuţii - Bellis perennis.
Această plantă erbacee, cunoscută sub numele de bănuţi sau părăluţe, ajunge până la maximum 15 cm în perioada de maturitate, fiind prezentă, laolaltă cu alte ierburi și buruieni, mai ales pe fâneţe – de la câmpie și până la munte.

Face parte din familia compozitelor. Frunzele sunt dispuse într-o frumoasă rozetă.

Florile, adunate în capitule, sunt mici și rotunde, remarcându-se prin colorit, fiind albe sau roșiatice. Datorită florilor sale, această plantă este cultivată și pentru decor.

În scopuri medicinale se folosesc florile și frunzele. Se prepară infuzie, tincturi, se extrage un ulei. În practica medicinală se fac și comprese cu tinctură sau cu decoct de frunze și flori.

Despre substanţele active importante putem spune doar căcompușii acestei plante sunt puţin cercetaţi. Se știe doar că are în compoziţia sa o esenţă, care, se pare, este agentul medicinal principal.

Întrebuinţări. Preparatele de bănuţi sunt un tonic pentru întregul organism, un revitalizant important. Au, de asemenea, proprietăţi expectorante și febrifuge (reduc frisoanele, febra), fiind și un diuretic rapid.

Utilizare – atât extern, cât și intern. Potrivit prof. dr. Ion Gherman, pentru uz intern preparatele din bănuţi se folosesc în cazul migrenelor, iar pentru uz extern în cicatrizarea rănilor. Totuși, lista afecţiunilor în care această plantă are efecte benefice este mult mai lungă: dermatoze, furunculoze, traumatisme, reumatism, gută, insuficienţă hepatică și renală, astm, laringită.

Potrivit marelui specialist Jean Valnet, ceaiul preparat din „bănuţi este recomandat copiilor slabi sau care nu se dezvoltă”.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Ştiaţi că Ananasul este de fapt o plantă iar sucul de ananas poate înlocui sucul gastric?

Ananasul este o plantă tropicală originară din America. Marele navigator Cristofor Columb a văzut ananași în Guadelupa, în 1493. Surprinzător pentru cei din regiunile mai reci ale planetei, ananasul este o erbacee. Este o plantă perenă, aparţinând familiei bromeliaceelor. Are frunze lungi și o tulpină scurtă ce poartă, în vârf, o inflorescenţă sub formă de spic. Fructul de ananas, așa cum îl știm noi de la piaţă este, de fapt, o combinaţie (o aglutinare) de fructe produse de mai multe flori alăturate. Anansul este inclus în rândul plantelor medicinale datorită calităţilor fructului său, din care se extrage un suc foarte plăcut. Substanţe active importante: fructele de ananas conţin bromelină, acid cinamic, pectine, polizaharide, vitamina C. Din punct de vedere medicinal, bromelina este cel mai preţios compus. În compoziţia ananasului nu se întâlnesc grăsimi, iar în ceea ce privește mineralele și vitaminele, acestea sunt în cantităţi foarte reduse. Întrebuinţări. Datorită bromelinei, fr

Anasonul - Pimpinella anisum. Revigorează activitatea pancreasului.

Anasonul este o plantă anuală aromatică, aparţinând familiei umbeliferelor. Această plantă mai este cunoscută şi ca chimen dulce, chimion dulce, bădean, aniș sau anison.Are înălţimea de 40 – 70 cm, deci este de dimensiuni reduse. Perioada de înflorire este iunie - septembrie. Frunzele sunt puţine și rare. Florile, mici și albe, au formă de umbelă. Fructele sunt mici și verzui, și pot fi culese de la sfârșitul lui august până la sfârșitul lui septembrie. La recoltare se culeg seminţele (fructele). Specialiștii naturiști apreciază că în cazul anasonului sunt utile nu numai seminţele, ci și frunzele, bulbul și rădăcinile. Preparatul principal pentru terapii medicinale este infuzia. Efectele sale benefice nu trebuie însă supraapreciate. Consumat fără consultarea medicului sau în doze necorespunzătoare, ceaiul de anason prezintă un risc de intoxicaţii şi efecte secundare nocive. “Cele mai frecvente dintre acestea sunt convulsiile, vărsăturile, irascibilitatea. Nu toate tipurile de anason s

Ce sunt cutremurile de pamant?

Cutremurul este cauzat de eliberarea bruscă a energiei acumulate în scoarţa terestră. Ariile de maximă frecvenţă a cutremurelor poartă numele de zone seismice. Aproape 90% din cutremurele de pe glob se întâlnesc în două zone distincte: (1) „Cercul de foc” al Pacificului şi (2) Indonezia-Himalaya-Orientul Mijlociu-Alpi-vestul Mediteranei-nordul Africii. Cele mai numeroase cutremure sunt datorate dinamicii interne a scoarţei terestre. Cutremurele tectonice (90% din totalul cutremurelor produse) su nt legate de contactul dintre plăcile tectonice. Cutremurele vulcanice (7% din numărul de cutremure) preced sau însoţesc erupţiile vulcanice, fiind determinate de deplasarea magmei, dar au în general efecte locale.  De asemenea, unele cutremure rezultă în urma activităţii umane (extracţia mineralelor şi petrolului, injectarea diferitelor substanţe fluide în scoarţă, amenajarea lacurilor de acumulare, explozii puternice, prăbuşirea unor construcţii mari, etc.). De obicei, pentru asemenea evenime