Treceți la conținutul principal

Arahidele - Arachis hypogaea. Fructele bunei dispoziţii.

Arahidele - Arachis hypogaea. Fructele bunei dispoziţii.
Arahidele provin din America de Sud. Acum mai bine de 3.500 de ani, incaşii foloseau arahidele când îşi îngropau morţii pentru ca aceştia să aibă hrană în viaţa de apoi. Exploratorii spanioli au dus arahidele în Spania şi de acolo au fost răspândite pe cuprinsul Asiei şi Africii. Arahidele au devenit o cultură comună, în special în Africa unde se considera chiar că au şi suflet. Arahidele au fost duse în Statele Unite din Africa, fiind transportate pe vasele cu sclavi. Consumul de arahide a crescut spectaculos ca rezultat al Războiului Civil american din anii 1860 pentru că ambele armate, cea nordică şi cea sudică, considerau arahidele drept un produs alimentar valoros. În prezent, arahidele sunt prelucrate în diverse produse şi sunt folosite ca ingredient în multe bucătării de peste tot în lume.

Arahida este considerată ca fiind o plantă leguminoasă. Aparţine familiei papilionaceelor. Înălţimea acestei plante nu trece de 35 cm. Florile au culoarea galbenă. Fructele, deși se formează în partea aeriană a plantei, se coc în pământ.



Arahidele sunt prezente peste tot, fiind foarte greut de evitat – în ciocolată, presărate sau încorporate în biscuiți, în prăjituri și în müsli.

Acestea însă pot fi consumate și ca atare – fie crude (de ce nu?!), fie prăjite (forma îndrăgită de cei mai mulți) și, de obicei, sărate puțin.

O altă formă sub care se comercializează este untul de arahide – care este îndrăgit de mulți și mai ales de către copii.

Substanţele active importante ale arahidelor sunt grăsimi (în cantitate mare, aproape 50% din conţinutul alunei), protide (de asemenea în cantitate mare – până la 30%), numeroase săruri minerale, vitaminele A, B1, B2, F şi tanin.

Arahidele sunt o sursă extrem de bună în vitamina B1 (tiamina), dintre nuci doar migdalele stând mai bine la acest capitol.

Vitamina B1 mai este denumită și vitamina bunei dispoziții sau vitamina moralului, o vitamină care are un rol esențial pentru sănătatea fizică și psihică a omului, având efecte benefice asupra sistemului nervos și a comportamentului psihic.

Arahidele sunt deosebit de hrănitoare. O porție de doar 28 grame de arahide oferă 7 g de proteine, ceea ce corespunde la 14% din DZR (doza zilnică recomandată), fapt care nu poate să scape atenției persoanelor înclinate spre o dietă vegetariană.

Proprietăţile lor medicinale nu sunt foarte importante, dar merită luate în seamă. De pildă, consumul de arahide impulsionează activitatea ficatului și a bilei. A fost evidenţiată, de asemenea, contribuţia compușilor din arahide la combaterea îmbătrânirii ţesuturilor. Arahidele sunt un aliment utilizat frecvent și cu bune rezultate în situaţii de surmenaj intelectual, în oboseală fizică accentuată, în facilitarea tranzitului intestinal. Sunt cunoscute și ca un factor de calmare și reechilibrare a activităţii rinichiului. Uleiul de arahide este remarcat ca un agent activ de reducere a colesterolului, contribuind astfel la profilaxia unor maladii cardiovasculare.

Naturiștii recomandă consumarea arahidelor în stare crudă, deoarece numai sub această formă calităţile lor nutritive, energetice și medicinale rămânând intacte.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Ştiaţi că Ananasul este de fapt o plantă iar sucul de ananas poate înlocui sucul gastric?

Ananasul este o plantă tropicală originară din America. Marele navigator Cristofor Columb a văzut ananași în Guadelupa, în 1493. Surprinzător pentru cei din regiunile mai reci ale planetei, ananasul este o erbacee. Este o plantă perenă, aparţinând familiei bromeliaceelor. Are frunze lungi și o tulpină scurtă ce poartă, în vârf, o inflorescenţă sub formă de spic. Fructul de ananas, așa cum îl știm noi de la piaţă este, de fapt, o combinaţie (o aglutinare) de fructe produse de mai multe flori alăturate. Anansul este inclus în rândul plantelor medicinale datorită calităţilor fructului său, din care se extrage un suc foarte plăcut. Substanţe active importante: fructele de ananas conţin bromelină, acid cinamic, pectine, polizaharide, vitamina C. Din punct de vedere medicinal, bromelina este cel mai preţios compus. În compoziţia ananasului nu se întâlnesc grăsimi, iar în ceea ce privește mineralele și vitaminele, acestea sunt în cantităţi foarte reduse. Întrebuinţări. Datorită bromelinei, fr...

Afinul - Vaccinium myrtillus. Popular: pomușoare, coacăze, afine, afine de munte

Afinul este un arbust bogat ramificat, ramurile sale având, în permanenţă, culoarea verde. Face parte din familia ericaceelor. Se prezintă ca un arbust scund, înălţimea sa fiind de numai 50 cm. Frunzele sunt oval-alungite, iar florile au culoarea roz-palid, dezvoltându-se în mai-iunie. Fructele sunt de culoare neagră, sau ceva mai deschis – spre grena, cu o nuanţă de albăstrui-metalizat. Afinul crește pe munte, de la circa 800 de metri în sus, până spre golurile alpine. Pentru uz medicinal se culeg frunzele și fructele. Din frunze se face infuzie, iar din fructe se prepară decoct sau se macerează. Mai nou, valoare medicinală au și rădăcinile de afin, din care se prepară un decoct. Alt preparat obţinut din afin este tinctura. Substanţe active importante care se găsesc în fructele, dar mai ales în frunzele de afin sunt: tanin, mirtilină și neomirtilină. Datorită mirtilinei și neomirtilinei, afinul poate fi considerat o sursă excepţională de insulina – insulina vegetală. Taninul se găseșt...

Anasonul - Pimpinella anisum. Revigorează activitatea pancreasului.

Anasonul este o plantă anuală aromatică, aparţinând familiei umbeliferelor. Această plantă mai este cunoscută şi ca chimen dulce, chimion dulce, bădean, aniș sau anison.Are înălţimea de 40 – 70 cm, deci este de dimensiuni reduse. Perioada de înflorire este iunie - septembrie. Frunzele sunt puţine și rare. Florile, mici și albe, au formă de umbelă. Fructele sunt mici și verzui, și pot fi culese de la sfârșitul lui august până la sfârșitul lui septembrie. La recoltare se culeg seminţele (fructele). Specialiștii naturiști apreciază că în cazul anasonului sunt utile nu numai seminţele, ci și frunzele, bulbul și rădăcinile. Preparatul principal pentru terapii medicinale este infuzia. Efectele sale benefice nu trebuie însă supraapreciate. Consumat fără consultarea medicului sau în doze necorespunzătoare, ceaiul de anason prezintă un risc de intoxicaţii şi efecte secundare nocive. “Cele mai frecvente dintre acestea sunt convulsiile, vărsăturile, irascibilitatea. Nu toate tipurile de anason s...