Angelica este o plantă erbacee aromatică. Face parte din familia umbeliferelor. La maturitate poate avea înălţimi cuprinse între 50 cm și 1,5 metri. Frunzele acestei plante sunt mari, penate, iar florile alb-verzui. Folositoare în aplicaţii medicinale este planta în întregul ei, dar rădăcina și seminţele au cea mai mare valoare medicinală. Din aceste părţi se prepară infuzie, tinctură, praf de rădăcină, vin tonic şi cremă.
Rădăcinile plantei conţin 0,35-1,9% ulei esenţial, din care 80 90% este format din monoterpene, 6% rezine, acizi fenolici între care acid clorogenic şi acid cafeic, acizi graşi, cumarine, furanocumarine, zaharuri, taninuri şi săruri minerale. Rădâcina uscată şi tăiată sub formă de rondele are termen de valabilitate 18 luni, iar pulberea 24 ore.
Două domenii sunt de mare importanţă în ceea ce privește utilizarea medicinală a acestei plante: apără de boli contagioase și este un antidot străvechi împotriva otrăvirilor cu beladonă (mătrăgună), cucută, brândușă de toamnă. Preparatul de angelică este un bun tonic digestiv, fiind cunoscut, de asemenea, ca antispasmodic, carminativ, sudorific, diuretic şi expectorant.
Afecţiuni în care se pot utiliza preparatele de angelică sunt tuberculoză, afecţiuni respiratorii, tulburări menstruale, rahitism, lipsă de poftă de mâncare şi reumatism. Cu preparate de angelică se combat starea de sfârșeală, starea de oboseală generală, lipsa de poftă de viaţă, slăbiciunea fizică și chiar scorbutul.
Cândva, angelica era socotită plantă-minune, rădăcina ei fiind numită Rădăcina Sfântului Spirit. Există fel de fel de legende și chiar adevăruri despre această plantă care, se spunea cândva, îl reîntoarce pe om din drumul său spre moarte și-l readuce pe calea cea luminoasă a vieţii.
Furanocumarinele din rizomii şi rădăcinile de Angelica produc fenomene de sensibilizare a pielii la lumina solarâ şi la razele U.V. în timpul utilizării pre-paratelor din rădăcinile plantei se va evita expunerea pielii la soare.
Nu se recomandă în timpul sarcinii. Nu se recomandâ în ulcerul gastric şi duodenal și în afeciiuni hepatice grave. Nu se recomandă nici celor cu tendinţe nevrotice.
Rădăcinile plantei conţin 0,35-1,9% ulei esenţial, din care 80 90% este format din monoterpene, 6% rezine, acizi fenolici între care acid clorogenic şi acid cafeic, acizi graşi, cumarine, furanocumarine, zaharuri, taninuri şi săruri minerale. Rădâcina uscată şi tăiată sub formă de rondele are termen de valabilitate 18 luni, iar pulberea 24 ore.
Două domenii sunt de mare importanţă în ceea ce privește utilizarea medicinală a acestei plante: apără de boli contagioase și este un antidot străvechi împotriva otrăvirilor cu beladonă (mătrăgună), cucută, brândușă de toamnă. Preparatul de angelică este un bun tonic digestiv, fiind cunoscut, de asemenea, ca antispasmodic, carminativ, sudorific, diuretic şi expectorant.
Afecţiuni în care se pot utiliza preparatele de angelică sunt tuberculoză, afecţiuni respiratorii, tulburări menstruale, rahitism, lipsă de poftă de mâncare şi reumatism. Cu preparate de angelică se combat starea de sfârșeală, starea de oboseală generală, lipsa de poftă de viaţă, slăbiciunea fizică și chiar scorbutul.
Cândva, angelica era socotită plantă-minune, rădăcina ei fiind numită Rădăcina Sfântului Spirit. Există fel de fel de legende și chiar adevăruri despre această plantă care, se spunea cândva, îl reîntoarce pe om din drumul său spre moarte și-l readuce pe calea cea luminoasă a vieţii.
Furanocumarinele din rizomii şi rădăcinile de Angelica produc fenomene de sensibilizare a pielii la lumina solarâ şi la razele U.V. în timpul utilizării pre-paratelor din rădăcinile plantei se va evita expunerea pielii la soare.
Nu se recomandă în timpul sarcinii. Nu se recomandâ în ulcerul gastric şi duodenal și în afeciiuni hepatice grave. Nu se recomandă nici celor cu tendinţe nevrotice.
Comentarii
Trimiteți un comentariu
Va rugam sa evitati plasarea de mesaje spam.